Paris …
De ce? De ce París? Nu am un raspuns sigur de el, ceva care
sa dea un motiv concret si credibil la intrebarea “ De ce Paris?” Pur si simplu
pentru ca ma atins, mai mult decat atat... sa lipit de mine, de sufletul meu si de
tot ce e viu in mine.
Inainte, asemeni omului
ce isi formeaza propriul sau canon a unui lucru anume, imi imaginam acest colt de lume ca ceva grandios
dar plin de superficialitate, poate deoarece obisnuisem sa ma indepartez de obiceiul de a atribuí dinainte
un gand frumos lucrurilor (s-ar putea sa fie asta firca de dezamagire? posibil…).
Va asteptati poate sa va spun ca nu a fost asa, ca orasul
acesta era diferit de ce gandeam eu. Nu, nu este, dar pe langa aceste preimagini
fabricate de mine mi s-au adaugat multe altele ce au sters oarecum conotatia
negativa. Cred ca iubesc atat de mult Parisul pentru ca mi-a oferit o lectie
mai scumpa decat cel mai pretios diamant, mi-a donat pentru viitor un principiu
ce nu poate fi calcat in picioare ca si cum ar fi detasat de importanta. Vorbesc
despre simplul fapt ca orisice situatie, lucru, loc, persona, faptura, s.a.m.d. nu
trebuie vazuta odata si atat, si cu atat mai putin “privita” prin prisma
celorlalti, prin ochelari fabricati de ce te inconjoara. Poti afirma ca asta
sau cealalta e intru-un fel doar in momentul cand ai dat ochii bine cu ea.
Cum am vazut eu, in felul meu, cu ochii si mintea mea,
Parisul, pentru prima data?
E greu de desfasurat cu cuvinte, desi exista multe… cum am descoperit eu orasul pentru prima data.
Pe masura ce adaugam cate un pas si cate o secunda vietii mele, in paralel adunam si particulele unei posterioare amintiri. Cu fiecare lucru in plus ce vedeam descopeream ca Parisul tine in el prizioner istorie, arta, povesti, in definitiva pastreaza VIATA. Pot sa zic cu hotarare ca asi fi fost in stare sa ma detasez de harta, indicatii si toate cele, pentru ca cred ca in Paris nu ai cum sa te pierzi in ceva mort, fara interes, ceva banal si nemultumitor. E adevarat ca ascunde si locuri nesigure sau nu chiar atat de placute ochilor, dar cu siguranta poti invata si lua cu tine o parte si din asta. Pana la urma viata in sine nu implica doar fericire si frumusete...chiar si fericirea si frumusetea exista ca ceva bun datorita raului si uratului ce il pune in umbra, daca nu ar fi stari obisnuite, plictisitoare poate la un moment dat...
In definitiva, cred ca ce ma facut sa-l iubesc atat de mult e capacitatea lui de a ma surprinde, de a-mi arata in fiecare moment ceva diferit dar care pus in acelas peisaj formeaza ceva "GRANDIOS". Treaba cu superficialitata venea insasi de la mine, pentru ca nu cunosteam continutul real...
Daca ai ocazia nu ezita sa-i bati la usa Parisului pentru ca n-o sa refuze sa-ti deschida si sa te primeasca ca pe cel mai ales oaspete daca si tu ai sa te comporti ca si unul ...
To Listen : Say - One Republic
Be Happy, Be You
Ioana T.
